"Schimbări radicale în viața mea" sau "cele 6 luni cu tine"

 

3 noaptea. Eu stau într-un colțișor și revăd fiecare clipă petrecută de cînd am scris ultima bucată din sufletul meu. 

Pentru că aproape 6 lunișoare în urmă, apăruse în viața mea un omuleț special. Deprisos să mai adaug că îmi era complet antipatic la început. Da' vorba aia: "Polurile opuse se atrag". Persoana dată a trezit în mine ceva ce eu am ținut ascuns pînă acum. 

Sunt un om care a fost rănit de atîtea ori și care inconștient a rănit la rîndul lui destul de mulți oameni. Și ultimul lucru pe care-l vroiam era să mă atașez de cineva. Și nu degeaba se spune că de ce te temi, de aceea nu scapi. 

Ajunsesem în punctul în care o persoană aparent neimportantă pusese stăpînire pe rațiunea mea, pe sentimentele și gîndurile mele și aveam nevoie s-o văd mai mult decît orice. Ajunsesem să urăsc momentele date.

Am zis-o mereu că am nevoie de cineva care să nu renunțe la mine din prima săptămînă și că am nevoie de cineva care să vrea să mă cunoască chiar dacă eu nu-i dau voie, am nevoie de cineva care să-mi arate că sunt o luptă lungă ce merită cîștigată. Am nevoie să mi se demonstreze că merit. Pentru că eu chiar merit.

Obișnuiesc să fiu tăcută cînd vine vorba de sentimente, pentru că nu fiecare merită să știe cum mă simt, iar cine vrea să afle insistă. Nu-i necesar să te oferi tuturor, lasă-i să lupte să cunoască ce alții nu cunosc. 

Emh, da, omul ăsta-i special. Prima persoană la care mă gîndesc cînd mă trezesc de dimineață.

În ciuda tuturor certurilor care le-am avut, și care nu au fost deloc puține, mîinile noastre încă se împletesc atît de firesc, de parcă ar fi fost sculptate doar pentru a se găsi una pe alta. Iar în momentul în care mă cuprinde și mă strînge strîns în brațele sale, realizez că acolo-i paradisul.

 Îl iubesc. E persoana la care țin enorm de mult și chiar dacă ne mai certăm nu încetez să țin la el. E perfect așa cum e. 

Îmi amintesc și momentul în care ne-am cunoscut și momentul în care ne-am certat și cele 2 zile în care "nu eram împreună". 

Eu chiar am nevoie de el. Am nevoie să-mi vorbească, să-mi fie lîngă mine, pur și simplu să știu că va fi lîngă mine în clipa în care voi pica. Vreau să fie cel care mă scoate din întuneric atunci cînd nu voi mai putea rezista , vreau să fie cel care mă ține la suprafață.

Ziceam că-i special. Da, într-adevăr este. Este pentru căăăă... în preajma lui pot fi eu însămi. O copilă inocentă, o persoană puternică si fragilă în același timp. În preajma lui totul e firesc. Sunt protejată și iubită. Sunt Fericită!



P.S : Mi-ar fi plăcut să am o poză bună s-o pot adăuga, dar... ne mulțumim pînă cînd cu ceea ce este. 

 

Vise pierdute in zadar...

Am observat că de ceva timp vremea de afară nu poate să-mi mai dicteze starea de spirit. 
Oamenii care obisnuiam să-i numesc prieteni se îndepărtează încetul cu încetul de mine.
Și recunosc, poate am eu o parte din vină. 
Da, nu am fost cea mai bună persoană. Am o mie, poate doua... de defecte.Însă știu un lucru : cînd țin la cineva, țin cu tot sufletul.
În momentul ăsta am atîtea probleme că chiar nu mi-ar fi frică sa fac ceva cu viața mea. Nu că m-aș arunca sub o mașina... dar nici n-aș fi împotrivă să vină peste mine una.
E ciudat cum ajungi să ții la cineva și în momentul în care crezi că totul e ok , că în sfârșit e cum vrei tu  , apare cineva și strică tot. 
Chiar nu înțeleg pentru ce mă și consum .Oricum , mulțumesc !
Sunt extrem de obosită și e extrem de tîrziu pentru a-mi îndrepta greșelile. Așa că fie mă acceptați așa cum sunt, fie ne continuăm viața pe două căi diferite. Trăiesc in haosul ăsta de mult prea mult timp sperînd că ceva se va intampla pînă la urmă. Deși știu că tot ceea ce se poate intampla e să treacă timpul și să ramîn cu regrete. întotdeauna rămîi cu regrete cand lași timpul să decidă in locul tau.

 

Uneori...de cele mai multe ori...cândva...

Uneori... de cele mai multe ori... cândva...
Am fumat dragostea, am tras-o în piept, am expirat-o şi a ieşit prin toţi porii mei.
Am plâns de fericire, am ars de nerăbdare.
Am visat.Mi-am dorit lucuri imposibile.
Am rămas captivă în trecut aşteptând pe cineva care să ma aducă în prezent.
Am minţit din dragoste.Am rănit fără să vreau.
Am citit fără să simt... am simţit ce am citit... am simţit în loc să citesc.
M-a durut sufletul.M-am agăţat de o petală când credeam că nu mai există speranţă.Am privit pe sub gene.
Am inspirat doar pentru a mă lăsa inundată de mireasma unei flori.
Am suferit.Am râs.Am ajutat.Am descoperit... n-am uitat.Am tipat.Am îmbrăţişat.
M-am lăsat purtată de val, am fost chiar egoistă.Am greşit, m-am resemnat.
M-am simţit singură între o mie de persoane... m-am simţit în plus când eram singura.
Am simţit adrenalina, am fost dependentă, am fost obsedata.
Am avut nevoie de aer... am cerut apă când aveam în jur doar foc.
Am iertat... am acceptat, am căzut, m-am ridicat.
Am judecat fără să cunosc, am acţionat din impuls.Am legat prietenii.
Am confecţionat zâmbete.
Am simţit confuzie... am confundat sentimente.

Traieste...

Oprestete un moment. Uitate la tine. Esti un om . Esti frumoasa.Esti atit de frumoasa.
Si poti sa fii cineva. Poti sa fii totul.

Nu uri pentru ca cineva ti-a frint inima. Sau pentru ca parintii tai s-au despartit. Pentru ca prietena ta cea mai buna te-a tradat sau pentru ca un baiat de pe strada s-a uitat ciudat la tine.
Nu te concentra asupra lucrurilor pe care nu le poti controla.
Plingi atunci cind ai nevoie. Nu te agata de amintiri dureroase. Traieste pentru ceva sau traieste doar pentru tine.
Indragosteste-te.Dezindragosteste-te . Fa asta de atatea ori pina cind ai sa stii cu adevarat cum e sa iubesti pe cineva. 
Spunele oamenilor cum te simti cu adevarat. Dormi sub stele. Creaza. Imagineaza-ti. Inspirate. Imparte ceva minunat. 
Fa ceva frumos apoi distruge-l .Cunoaste o lume noua . Urmeaza-ti visele. Lasa toate lucrurile rele din trecut sa plece si traieste...doar TRAIEŞTE .

Momente lasate in urma.

Stii? Astazi te-am vazut. M-am oprit din mers si am stat sa te privesc. Nu te-ai schimbat deloc. Esti tot acelasi baiat cu zambet strengar si inconjurat mereu de prieteni. Un singur element a fost inlocuit din peisaj: eu. Acum langa tine sta altcineva. Am tresarit cand am vazut-o. Mi-am dat seama ca suntem atat de diferite. Nu mai conteaza. Te felicit pentru ca ai obtinut in sfarsit ceea ce ai vrut: ai cucerit-o pe cea dorita de toti. Nu pot sa neg. Faceti o pereche frumoasa, Nu stiu cat timp am ramas blocata, cu ochii la tine, la voi.. Probabil cateva minute bune. Sunt curioasa daca alaturi de ea esti altfel decat atunci cand erai cu mine. Oare i-ai aratat si ei cum esti tu cu adevarat? Nu stiu. Si nu cred ca voi afla prea curand. Singurul lucru care m-a facut sa revin la realitate a fost el. Noul "el" din viata mea. Motivul pentru care am trecut peste. Stiu ca si-a dat seama ca nu te-am uitat, dar a ramas langa mine. O sa te scot din gandurile mele. Pentru ca el merita asta. Merita sa il fac sa zambeasca. Si o voi face, doar ca va mai dura putin timp.

Din nou. Aceeasi senzatie. Acelasi sentiment. De parca as putea face orice, nimic nu pare imposibil. Nimic nu e de neatins. Dar nu vreau asta. Nu vreau sa ajung din nou in acelasi punct pentru ca sunt constienta ca va veni momentul in care o sa revin la starea de neputinta. Si nu cred ca as gasi puterea sa ma ridic iar de unde am cazut de atatea ori. Dar nu am de ales. Azi ma simt mai puternica decat oricand. Azi vreau sa zambesc, sa ma bucur de viata... Sa rememorez amintirile cu tine. Nu mai am ganduri negre, nu mai e nimic care sa imi umbreasca fericirea. Visele se implinesc cat timp crezi in ele. Si eu cred.

Incep sa te urasc din nou, caci ai fost singurul care a reusit sa ma descompuna, ai fost singurul care a reusit sa ma transforme intr-o marioneta, dar iti multumesc. Poate ca acum sunt mai puternica.
Te iert, desi nu mi-ai cerut iertare niciodata.
Si inca o data, te urasc, pentru ca ai intotdeauna cuvintele potrivite la tine. Pentru ca m-ai facut incapabila sa simt pentru tine altceva in afara de iubirea asta care ma mistuie incet.

Te-am pierdut o data cand tu ai decis ca e mai bine pentru mine sa te indepartezi. Acum esti aici din nou. Si nu am de gand sa te mai las sa pleci. Am nevoie de tine. Am nevoie de persoana in care stiu ca ma pot increde total, fara sa ma tem. Am nevoie de cel care stie intotdeauna cum sa imi aduca un zambet real pe buze. Am nevoie de cuvintele tale de incurajare. Sa aud de la tine ca totul e bine. Sa ma imbratisezi si sa imi spui ca nu o sa ma mai lasi singura. Am spus-o si am sa o repet. Cand vine vorba de tine sunt o egoista. Pentru simplu fapt ca esti Tu.

Da, fraiere, zambesc. Asa cum face si ea. Diferenta e ca la mine e doar "zambetul de imprumut" pe cand ea se crede fericita. Sincer, pe o parte chiar imi pare rau pentru ea. O cam joci pe degete, stii asta, nu?

Astazi?

Simt ca pot face orice. Ca nimic nu e destul de nebunesc daca sunt langa tine. Ca sunt in stare sa iau cele mai importante decizii intr-o singura clipa.

De ce?

E simplu. Pentru ca toate au legatura cu tine, desi nu ar trebui. Pentru ca te vad oriunde imi intorc privirea. Pentru ca esti acea persoana care ma poate face sa uit de tot si sa nu mai am nicio grija.

E bine?

Nu, stiu ca nu, dar ce pot sa fac? Nu pot sa ma ascund de tine. E ceva in privirea ta ce ma face sa ma pierd in bratele tale. Sunt constienta ca nu e niciun viitor in toata povestea asta, dar nu imi pasa. Nu am nevoie decat de un singur lucru, de tine. Chiar daca e pentru o zi, o secunda, un minut sau o viata.

Camera Ei e plina de amintiri. Un ursulet de plus, cadoul de la tine din ziua in care a acceptat sa fiti mai mult decat prieteni. Buchetul de trandafiri pe care l-a gasit in fata usii atunci cand ati implinit o luna. Poza cu voi doi intr-o cabana la munte sta pe noptiera, intr-o rama pe care tot de la tine o are. Seara, inainte sa stinga lumina, ii e imposibil sa nu se uite la poza, sa nu isi aminteasca acel week-end impreuna.Si apoi, inchide ochii si parfumul tau o invaluie, caci e inca prezent in asternuturi, impregnat chiar si in pielea Ei.

Da, te-am iubit!" Mi-a luat mult timp, m-am mintit pe mine, i-am mintit si pe cei din jur, dar gata. Acum recunosc, ai fost totul la un moment dat in viata mea, chiar daca eu nu eram nimic in a ta. Ai fost acel "El" care m-a facut, treptat, sa rad, sa plang, sa sufar. Ce mi se pare cel mai ciudat este ca persoana care m-a facut sa accept toate chestiile astea face parte mai mult din lumea ta, decat din a mea

Mi-am revenit, zambesc, ma intristez, rad si plang, dar le fac pe toate fara ca vreuna din ele sa aiba cea mai mica legatura cu tine. Stii de ce? Pentru ca, probabil pentru prima oara, chiar am trecut peste, am mers mai departe si te-am scos din mintea mea, din gandurile mele.

Acum simti...
Lacrimi? Nu.
Zâmbete? Nici.
Amintiri? Poate.
Regrete? Întodeauna.
Iubire? Nu stiu.

Pentru ca imi era frica, ca o sa-mi ia altcineva locul langa tine. Multumesc ca ma tratezi cu indiferenta ADIO !

Nu-mi doresc sa fii acolo, chiar nu vreau sa te revad, simpla ta prezenta ma deprima intr-un mod extrem de ciudat. De cele mai multe ori te vreau departe, dar uneori se intampla niste chestii ce ma fac sa realizez ca inca nu m-am desprins definitiv de tine. Sunt confuza.


M-ai lasat in urma ta, M-ai lasat sa uit tot ce a fost frumos in aceasta poveste..