Momente lasate in urma.

Stii? Astazi te-am vazut. M-am oprit din mers si am stat sa te privesc. Nu te-ai schimbat deloc. Esti tot acelasi baiat cu zambet strengar si inconjurat mereu de prieteni. Un singur element a fost inlocuit din peisaj: eu. Acum langa tine sta altcineva. Am tresarit cand am vazut-o. Mi-am dat seama ca suntem atat de diferite. Nu mai conteaza. Te felicit pentru ca ai obtinut in sfarsit ceea ce ai vrut: ai cucerit-o pe cea dorita de toti. Nu pot sa neg. Faceti o pereche frumoasa, Nu stiu cat timp am ramas blocata, cu ochii la tine, la voi.. Probabil cateva minute bune. Sunt curioasa daca alaturi de ea esti altfel decat atunci cand erai cu mine. Oare i-ai aratat si ei cum esti tu cu adevarat? Nu stiu. Si nu cred ca voi afla prea curand. Singurul lucru care m-a facut sa revin la realitate a fost el. Noul "el" din viata mea. Motivul pentru care am trecut peste. Stiu ca si-a dat seama ca nu te-am uitat, dar a ramas langa mine. O sa te scot din gandurile mele. Pentru ca el merita asta. Merita sa il fac sa zambeasca. Si o voi face, doar ca va mai dura putin timp.

Din nou. Aceeasi senzatie. Acelasi sentiment. De parca as putea face orice, nimic nu pare imposibil. Nimic nu e de neatins. Dar nu vreau asta. Nu vreau sa ajung din nou in acelasi punct pentru ca sunt constienta ca va veni momentul in care o sa revin la starea de neputinta. Si nu cred ca as gasi puterea sa ma ridic iar de unde am cazut de atatea ori. Dar nu am de ales. Azi ma simt mai puternica decat oricand. Azi vreau sa zambesc, sa ma bucur de viata... Sa rememorez amintirile cu tine. Nu mai am ganduri negre, nu mai e nimic care sa imi umbreasca fericirea. Visele se implinesc cat timp crezi in ele. Si eu cred.

Incep sa te urasc din nou, caci ai fost singurul care a reusit sa ma descompuna, ai fost singurul care a reusit sa ma transforme intr-o marioneta, dar iti multumesc. Poate ca acum sunt mai puternica.
Te iert, desi nu mi-ai cerut iertare niciodata.
Si inca o data, te urasc, pentru ca ai intotdeauna cuvintele potrivite la tine. Pentru ca m-ai facut incapabila sa simt pentru tine altceva in afara de iubirea asta care ma mistuie incet.

Te-am pierdut o data cand tu ai decis ca e mai bine pentru mine sa te indepartezi. Acum esti aici din nou. Si nu am de gand sa te mai las sa pleci. Am nevoie de tine. Am nevoie de persoana in care stiu ca ma pot increde total, fara sa ma tem. Am nevoie de cel care stie intotdeauna cum sa imi aduca un zambet real pe buze. Am nevoie de cuvintele tale de incurajare. Sa aud de la tine ca totul e bine. Sa ma imbratisezi si sa imi spui ca nu o sa ma mai lasi singura. Am spus-o si am sa o repet. Cand vine vorba de tine sunt o egoista. Pentru simplu fapt ca esti Tu.

Da, fraiere, zambesc. Asa cum face si ea. Diferenta e ca la mine e doar "zambetul de imprumut" pe cand ea se crede fericita. Sincer, pe o parte chiar imi pare rau pentru ea. O cam joci pe degete, stii asta, nu?

Astazi?

Simt ca pot face orice. Ca nimic nu e destul de nebunesc daca sunt langa tine. Ca sunt in stare sa iau cele mai importante decizii intr-o singura clipa.

De ce?

E simplu. Pentru ca toate au legatura cu tine, desi nu ar trebui. Pentru ca te vad oriunde imi intorc privirea. Pentru ca esti acea persoana care ma poate face sa uit de tot si sa nu mai am nicio grija.

E bine?

Nu, stiu ca nu, dar ce pot sa fac? Nu pot sa ma ascund de tine. E ceva in privirea ta ce ma face sa ma pierd in bratele tale. Sunt constienta ca nu e niciun viitor in toata povestea asta, dar nu imi pasa. Nu am nevoie decat de un singur lucru, de tine. Chiar daca e pentru o zi, o secunda, un minut sau o viata.

Camera Ei e plina de amintiri. Un ursulet de plus, cadoul de la tine din ziua in care a acceptat sa fiti mai mult decat prieteni. Buchetul de trandafiri pe care l-a gasit in fata usii atunci cand ati implinit o luna. Poza cu voi doi intr-o cabana la munte sta pe noptiera, intr-o rama pe care tot de la tine o are. Seara, inainte sa stinga lumina, ii e imposibil sa nu se uite la poza, sa nu isi aminteasca acel week-end impreuna.Si apoi, inchide ochii si parfumul tau o invaluie, caci e inca prezent in asternuturi, impregnat chiar si in pielea Ei.

Da, te-am iubit!" Mi-a luat mult timp, m-am mintit pe mine, i-am mintit si pe cei din jur, dar gata. Acum recunosc, ai fost totul la un moment dat in viata mea, chiar daca eu nu eram nimic in a ta. Ai fost acel "El" care m-a facut, treptat, sa rad, sa plang, sa sufar. Ce mi se pare cel mai ciudat este ca persoana care m-a facut sa accept toate chestiile astea face parte mai mult din lumea ta, decat din a mea

Mi-am revenit, zambesc, ma intristez, rad si plang, dar le fac pe toate fara ca vreuna din ele sa aiba cea mai mica legatura cu tine. Stii de ce? Pentru ca, probabil pentru prima oara, chiar am trecut peste, am mers mai departe si te-am scos din mintea mea, din gandurile mele.

Acum simti...
Lacrimi? Nu.
Zâmbete? Nici.
Amintiri? Poate.
Regrete? Întodeauna.
Iubire? Nu stiu.

Pentru ca imi era frica, ca o sa-mi ia altcineva locul langa tine. Multumesc ca ma tratezi cu indiferenta ADIO !

Nu-mi doresc sa fii acolo, chiar nu vreau sa te revad, simpla ta prezenta ma deprima intr-un mod extrem de ciudat. De cele mai multe ori te vreau departe, dar uneori se intampla niste chestii ce ma fac sa realizez ca inca nu m-am desprins definitiv de tine. Sunt confuza.


M-ai lasat in urma ta, M-ai lasat sa uit tot ce a fost frumos in aceasta poveste..