luni, 25 martie 2013

Vise pierdute in zadar...


Am observat că de ceva timp vremea de afară nu poate să-mi mai dicteze starea de spirit. 
Oamenii care obisnuiam să-i numesc prieteni se îndepărtează încetul cu încetul de mine.
Și recunosc, poate am eu o parte din vină. 

Da, nu am fost cea mai bună persoană. Am o mie, poate doua... de defecte.Însă știu un lucru : cînd țin la cineva, țin cu tot sufletul.
În momentul ăsta am atîtea probleme că chiar nu mi-ar fi frică sa fac ceva cu viața mea. Nu că m-aș arunca sub o mașina... dar nici n-aș fi împotrivă să vină peste mine una.

E ciudat cum ajungi să ții la cineva și în momentul în care crezi că totul e ok , că în sfârșit e cum vrei tu  , apare cineva și strică tot. 
Chiar nu înțeleg pentru ce mă și consum .Oricum , mulțumesc !
Sunt extrem de obosită și e extrem de tîrziu pentru a-mi îndrepta greșelile. Așa că fie mă acceptați așa cum sunt, fie ne continuăm viața pe două căi diferite. Trăiesc in haosul ăsta de mult prea mult timp sperînd că ceva se va intampla pînă la urmă. Deși știu că tot ceea ce se poate intampla e să treacă timpul și să ramîn cu regrete. întotdeauna rămîi cu regrete cand lași timpul să decidă in locul tau.