vineri, 25 aprilie 2014

"Schimbări radicale în viața mea" sau "cele 6 luni cu tine"

 
3 noaptea. Eu stau într-un colțișor și revăd fiecare clipă petrecută de cînd am scris ultima bucată din sufletul meu. 
Pentru că aproape 6 lunișoare în urmă, apăruse în viața mea un omuleț special. Deprisos să mai adaug că îmi era complet antipatic la început. Da' vorba aia: "Polurile opuse se atrag". Persoana dată a trezit în mine ceva ce eu am ținut ascuns pînă acum. 
Sunt un om care a fost rănit de atîtea ori și care inconștient a rănit la rîndul lui destul de mulți oameni. Și ultimul lucru pe care-l vroiam era să mă atașez de cineva. Și nu degeaba se spune că de ce te temi, de aceea nu scapi. 
Ajunsesem în punctul în care o persoană aparent neimportantă pusese stăpînire pe rațiunea mea, pe sentimentele și gîndurile mele și aveam nevoie s-o văd mai mult decît orice. Ajunsesem să urăsc momentele date.
Am zis-o mereu că am nevoie de cineva care să nu renunțe la mine din prima săptămînă și că am nevoie de cineva care să vrea să mă cunoască chiar dacă eu nu-i dau voie, am nevoie de cineva care să-mi arate că sunt o luptă lungă ce merită cîștigată. Am nevoie să mi se demonstreze că merit. Pentru că eu chiar merit.
Obișnuiesc să fiu tăcută cînd vine vorba de sentimente, pentru că nu fiecare merită să știe cum mă simt, iar cine vrea să afle insistă. Nu-i necesar să te oferi tuturor, lasă-i să lupte să cunoască ce alții nu cunosc. 

Emh, da, omul ăsta-i special. Prima persoană la care mă gîndesc cînd mă trezesc de dimineață.
În ciuda tuturor certurilor care le-am avut, și care nu au fost deloc puține, mîinile noastre încă se împletesc atît de firesc, de parcă ar fi fost sculptate doar pentru a se găsi una pe alta. Iar în momentul în care mă cuprinde și mă strînge strîns în brațele sale, realizez că acolo-i paradisul.
 Îl iubesc. E persoana la care țin enorm de mult și chiar dacă ne mai certăm nu încetez să țin la el. E perfect așa cum e. 
Îmi amintesc și momentul în care ne-am cunoscut și momentul în care ne-am certat și cele 2 zile în care "nu eram împreună". 
Eu chiar am nevoie de el. Am nevoie să-mi vorbească, să-mi fie lîngă mine, pur și simplu să știu că va fi lîngă mine în clipa în care voi pica. Vreau să fie cel care mă scoate din întuneric atunci cînd nu voi mai putea rezista , vreau să fie cel care mă ține la suprafață.
Ziceam că-i special. Da, într-adevăr este. Este pentru căăăă... în preajma lui pot fi eu însămi. O copilă inocentă, o persoană puternică si fragilă în același timp. În preajma lui totul e firesc. Sunt protejată și iubită. Sunt Fericită!



P.S : Mi-ar fi plăcut să am o poză bună s-o pot adăuga, dar... ne mulțumim pînă cînd cu ceea ce este. 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu